Stau acum și mă gândesc,
Ce interesant ar fi să iubesc,
Să fac acest lucru fără sens,
Dar atât de firesc.
Firesc dar fără sens,
Gândesc și nu iubesc,
Iubesc dar nu gândesc,
Vai, cred că e prostesc.
Dar inima amețise,
În vârtejul de vise,
Nemaistiind să separe,
Realitatea de visare.
Gândirea e pacostea,
Inima n-ascultă de ea
Și intra în belele,
Și ies ca vai de ele.
Dar totul capătă sens,
Când la viitor gândesc,
Când mintea-mi va fi clară,
Și inima unitara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu