Același glas suav-mi
făcu trezirea chin,
Același glas suav-mi
făcu din piatra crini
Cu vorbe dulci ea mă trezi
Și vai ce veselie,
Inima-mi prea tresălta,
O, Vai, e aritmie.
Cu glasul dulce-mi
turna, venin de dragostea cea pură,
Se depunea, curgând ușor,
Pe-artere, inima si gură.
Și prins în vorbe nisipoase,
Adânc mi-nfundau 'naintarea
Probabil vrând să-mi demonstreze,
Că dragostea nu doare...