Crăciunul reprezintă nașterea lui Hristos. Așa se știe, doar că, dacă ești interesat, vei gasi: "Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie.
În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus.
Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.
Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale nașterea „eonului” din fecioară. Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creștin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la nașterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput și a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionis, zeul care ca și Iisus, transforma apa în vin.
O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie nașterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renașterii soarelui și alungării iernii (ca șiSaturnaliile). Odată ce creștinii au abandonat celebrarea nașterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creștini fac frecvente legături între renașterea soarelui și nașterea lui Hristos.
Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creștinismului, anume Mitra, avea și el ziua de naștere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult și rit era și foarte asemănător creștinismului, așa cum constata scriitorul creștin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, așa cum va remarca mai târziu și Tertulian la debutul secolului al III-lea. (De praescritione haereticorum). Pe la mijlocul secolului al III-lea, Sfântul Ciprian cartaginezul, clama extaziat: Oh, ce magică lucrare a Providenței că ziua în care Soarele s-a născut … Hristos și el se naște!. Creștinii secolului al III-lea credeau că creația lumii a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie.
Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreștină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă."
Se pare că e o oarecare neîntelegere, și că ar fi trebuit să ne petrecem Nașterea Mântuitorului primavara. Să spunem totuși că nu ținem neaparat la data. Dar ce să fie, ce cautăm de Crăciun. Cadouri? "De Crăciun vine Moș Crăciun și aduce cadouri la copii." Moș Crăciun e defapt Moș Nicolae cosmetizat: "Deși ideea de Moș Crăciun provine din creștinism, personajul a devenit o reprezentare laică a Crăciunului. Acest fapt a fost contestat de un grup mic de fondatori ai religiei protestante care au respins materialismul sărbătorii rezultat din oferirea de cadouri. Această opoziție datează din secolul XVI, fiind pornită de către grupurile protestante și continuată de puritanii din Anglia secolului al XVII-lea și de coloniștii americani care au interzis complet sărbătoarea. Deși Crăciunul a devenit legal după 22 de ani, proteste au existat până la mijlocul anilor 1800. Pastorul Paul Nedergaard din Danemarca a stârnit controverse când l-a declarat pe Moș Crăciun „un goblin păgân” în 1958.
În cartea sa, „Nicholas: The Epic Journey from Saint to Santa Claus”, Jeremy Seal scrie că Moș Crăciun a început să devină un simbol al comercialismului în anii 1800 când i s-au atribuit elemente ca sania, clopoțeii, renii, etc. Și Carol Jean-Swanson, autoarea operei Mothering relevă aceleași idei, afirmând că Sfântul Nicolae oferea cadouri celor săraci, iar noul Moș Crăciun reprezintă mai mult o risipă ostentativă.
Patriarhul Daniel al României a declarat că; „În această perioadă a Sărbătorii Nașterii Domnului auzim colinde multe și frumoase despre Moș Crăciun, dar mai nou apare în societate și un fel de Moș Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului individualist. Totuși, adevăratul înțeles al lui Moș Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin nașterea Fiului Său Celui veșnic, Mântuitorul lumii”, suveranul pontif criticând transformarea Craciunului intr-un alt prilej de cumpărături."
Crăciunul diferă de la țară la țară, în funcție de tradițiile milenare existente pe acele meleaguri, în funcție de climă, chiar. Moș Crăciun și Crăciunul devine, alături de alte sărbători importante, o unealtă către globalizare. Nu spun că e bine, nu spun că e rău. Fiecare are părerea lui și fiecare părere e într-un fel sau altul adevărată. Crăciunul devine, din ce în ce mai mult, o sărbătoare comerciala, menită să corupă sufletul cu banii, bogății, lux... Crăciunul va ajunge, să își piardă semnificația, ajungând să fie doar o altă zi liberă din calendarul tot mai încărcat, copii vor primi cadouri, se va petrece cu mâncare și băutura din belșug, prin cluburi sau cine-știe-pe-unde, se vor cânta colinde cu clopoței și zăpadă. Și atunci te vei întreba, cu sufletul gol și cu lacrimi reci în ochi, "Eu, oare, ce îmi doresc cu adevarat, de Crăciun?" Și atunci, undeva, se întrevede o lumină. Avem nevoie de Crăciun, pentru a ni îndeplini ceva, ceva ce în timpul anului nu avem parte, ceva care să nu valoreze bani.
Și acest lucru mă face să mă întreb: oare asta înseamnă cu adevărat Crăciunul, Spiritul Crăciunului, Sezonul Sărbătorilor? Lucruri imateriale, inestimabile, incomensurabile... Dragostea pe care nu o ai în timpul anului? Iubirea ce nu se mai arată? Îmbrățișarea ce nu mai vine odată? Senzația plăcută pe care ți-o lasă casa plină cu miros de cozonaci, sarmale, brad și portocale? Zâmbetul acela pe care îl cerșești de ceva vreme? Toate cele de mai sus? "Ne pare rău, nu mai avem. Lumea se mișcă rapid, nu mai avem timp pentru drăgălășenii. Așa că, nu te opri, continuă ați urma soarta fadă, lipsită de orice sclipire de viață." Ăsta este răspunsul pe care lumea înconjurătoare ți-l dă...
Acum vă rog: Așteptați cateva secunde și ascultați. Faceți liniște. Auziți? Da, e chiar inima voastra. Bate din ce în ce mai monoton, mai banal. Are nevoie de căldură, de apropiere, de dragoste. Ascultați-o și pe ea, o dată în an, lasați răutatea, ignoranța, ura, nepăsarea, lăsați toate acestea deoparte, și fiți mai atenți cu lumea din jur, faceți un bine, cât de mic, dar care să vă lase un zâmbet curat pe fața. Și, dintr-o dată, ve-ți descoperi, Crăciunul. Fața ți se va lumina, inima se va încălzi și vei zămbi. Spiritul Crăciunului vine în din lucruri mici, făcute din inimă...
Căutați Crăciunul în inimile voastre. Păstrați-l acolo. Faceți să rămână o urmă de Crăciun și după 26-27 decembrie. Să fie Crăciun în fiecare zi, împărțind zâmbete, bucurie oricui are nevoie, cadouri așa de mici încât sunt inestimabile, atât de neînsemnate încât lumea ar dispărea fără ele, atât de dese încât sunt pe cale de dispariție. Te rog, fă un bine, oferă un zâmbet, donează o îmbrățișare caldă, sinceră....
Crăciun Fericit tuturor!
Un ultim cuvânt...
Crăciunul e o sărbătoare a omeniei. Să ne aducă aminte că suntem oameni, oameni care zâmbesc, iubesc, trăiesc. Și tot ce dorim de Crăciun nu sunt lucruri scumpe, ci doar un dar simplu, comun, rar...
De Crăciun, Fiți oameni...
