Te-nchini acum la chip cioplit,
La scumpe foi fără valoare,
Mânat de vise și mândrii
Ce-ți fac zilele amare.
Tu chiar crezi ce ți se spune,
Orbit de faimă si verdețuri,
Mânat de țeluri ce-ți's străine,
Uitând de eterul din tine.
În genuchi tu vei pica
În ultima ta zi,
Minte-ți se va lumina,
Ce ai greșit tu vei vedea.
Dar prea târziu se va-ntâmpla
Și-atunci vei ști prea bine,
Că-n astă lume ai avut
Ochii închiși pentru vecie.
Orbit de buna lui venire,
Tu la el te vei ruga,
Și ochii orbi de pân-acuma,
O noua viață vor avea.
Atunci ochii ți se vor deschide
Și lacrimi lungi vei răsădi,
În solul 'cela ars de smoală,
O viață tu vei plămădi.
