Fara titlu...

 Mă uit la poza ta dar privirea-mi trece prin ea,

dar gândul la ea nu piere,

și miere și lapte,

erau ale ei șoapte.

Pe melodia ta în camera ta,

fereastea dădea,

spre luna care zâmbea,

și te iubea.

Și eu te iubeam,

chiar te adoram,

și vorbe dulci iți spuneam,

și tu, ce credeai că mințeam.

Și zile si luni,

au trecut si dacă aduni,

durerea din ele,

ajunge si trece de stele.

Durerea e-a mea,

pentru că, dragostea ta,

trebuie câștigată,

si nu dată.

Și am încercat,

și ți-am spus,

dar crede-ai că nu-s,

de iubire condus.

Și aș fi vrut să fug,

de tine să uit,

dar nu puteam

chiar de vroiam...