Alb

             Totul începe cu o foaie de hârtie alba, goala ce stă întinsă în fața ta, așteptându-te să o folosești așa cum dorești. Scoate zgomote ușoare atunci când o atingi ușor, parcă mulțumindu-ți, iar dacă o forțezi sunetul discordant atât de bine știut te va face să renunți la modul brutal de a o trata.

Instrumente nenumărate ar putea-o umple, fiecare într-un alt mod, fiecare într-un alt stil dar, satisfacută sau nu, la sfârșitul zilei, va fi uzată, folosită, aruncate într-un colț, ca toate celelalte, pierdute, triste.

            O ador și mă doare. Mă doare să îi spulber puritatea, să îi anulez perfecțiunea, să o întinez cu prostii ce nu merită și care nu conteaza. Trebuie să o ador și pură, lipsită de pată și așa cum e la sfârșitul zilei, degradată de ultimul dram de pur, strigând dintre toate celelalte ca ea e specială, că nimeni nu mai e ca ea. Și are dreptate, pentru ca fiecare este unică, specială, plină de vise și idei, unele mai bune, altele mai rele, altele... Cine sunt eu să le judec. Nu merită, mai ales acum, după ce le-am adus în starea asta. Trebuie să o ador. Trebuie să o ador pentru ca ea este și va fi purtatoare creațiilor mele.

            Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut, ție, minunată, ție, cea pe care o ador din tot adâncul sufletului.

Prost

               Sunt prost.

               Acei ochi ce mi-au vizitat visele încă din prima noapte în care i-am cunoscut, stăteau acum, plini de lacrimi, în fața mea, și-și cereau iertare. Acele lacrimi ce le purtau chiar de când greșise, amenințau acum să acopere acel albastru-cenușiu, ce strălucea sinistru, plăcut în întuneric.

                Ca și prima dată, Luna stătea, strălucitoare și rece, deasupra celor doi, veghind asupra lor, fără a lua sau avertiza pe niciunul dintre ei când erau în pericol sau pe punctul de a face vreo greșeala. Dacă ar fi făcut-o, acum, în loc să vadă lacrimi și speranțe distruse, ar fi fost martoră la doi frumoși nebuni ce se iubeau, și erau fericiți. Acum, iubirea rămase undeva în urmă, iar urma ce o lăsau cei doi nu aducea niciun zâmbet pe buze, era doar o dâră de amintiri frumoase, de zâmbete lăsate spre soare și de sclipiri de dragoste orbitoare.

                 Stătea în fața mea, aproape neridicându-și ochii, iar lacrimile ei pure-pline de păcat, udau praful cel nepăsător ce se întindea de la picioarele ei la nesfârșit. Era într-un deșert, părăsita din propria greșeala, singură și abandonată. Îmi era mila de ea, era micuță, era prostuța și ar fi trebuit să mă aștept să greșească, iar acum, când privesc în urmă, îmi dau seama că aș fi putut să evit ceea ce acum îmi rupe sufletul. Aș fi putut dacă nu aș fi fost atât de orb, orbit de dragoste, iar mintea prinsă într-o plasă de îmbrățișări și sărutări, rațiunea eclipsată de acei ochii albaștri-cenușii, mi-aș fi dat seama și aș fi putut opri greșeala.

                   Am vrut să plec, să o las singură și neajutorată în noapte, cu greșeala ce-i făcuse umerii să se aplece și să scurgă lacrimi ce picau strălucitoare la lumina lunii. Am vrut dar se pare că inima nu e de acord și doar stabilisem că la prima greșeală primește roșu și trecem la altă partidă, dar trebuia să îmi dau seama că inima nu se ține de cuvânt, că inima nu are minte și că decât să nu simtă nimic mai bine să sufere... Masochistă mică ce bați neîncetat în al meu piept... Aș vrea să plec dar mi-e frig deja, am nevoie de ea, și o ador, ador felul ei de a mă lua în brațe, slab și gata să mă scape, ador parfumul ei ce rămâne în haine, în părul meu și în așternuturi și care mă face să îi simt lipsa în fiecare clipă, a fiecarui minut, al fiecarei oră. Dar...

                  Nu pot să mai iubesc acei ochii, DA, am spus-o, o iubeam, o iubesc și o voi iubi mereu câte clipe voi avea și știu asta câte clipe voi avea, pentru că știu că e tot ce mi-am dorit și tot ce nu am știut că îmi doresc.

                  Am nevoie să reflectez. Mă mint singur și a fost o amăgire a inimii mele reci și triste sau a fost ceva pur? Întrebare ce va rămâne fără răspuns, pentru că mâine o voi uita, în timp ce ea, sclipitoare, cu ochii de un albastru-fericit mă va trezi cu un sărut.

                  Acum lacrimile ei sunt și ale mele, ochii ce arătau până acum disperare s-au luminat, și scânteiază de fericire și nerăbdare, în timp ce buzele ei așteaptă să guste buzele mele.

                   Aș vrea să fug, și să o uit, că odată ce a greșit va mai greși și mă voi găsi iar în aceeași situație ca și acum, dar îi simt respirația caldă iar buzele ce se apropie ușor, ușor, umede, calde ce vor să absoarbă toată dragostea ce-o pot oferi. Fierbinte, umed... Toate gândurile s-au oprit, iar toată energia mea e directionată spre... Nu știu, nu mai trebuie să gândesc, doar iubesc și atât..

                  După un timp ea părăsi brațele mele, purtând încă pe buze amprenta buzelor mele. Se îndrepta spre propria casă, privind luna rece, zâmbind, apoi zâmbetul se trasformă într-un rânjet sinistru iar luna citi pe chipul ei: E prost!

                  Am privit luna și am închis ochii apoi i-am întors spatele să n-o aud când strigă: Ești prost!

                   Mergeam încet pe drumul de pământ, gândindu-mă la ce făcusem iar atunci mi-am dat seama: Sunt PROST!

Ploaia

Aștepți cu nerăbdare,

Prima zi cu ploaie,

Din cer picuri mii,

Ce cad pe ploape de copii.

Hai și noi, în ploaie, amândoi,

Ca doi copii, nimic nu știi

Hai să uităm, de tot și toate,

și dă-mi speranțe

strânge-mă-n brațe.

O ploaie rea, o ploaie amară,

ușor ce sufletu'-nfioară

pătrunde prin haine și piele

dorind visele mele,

Vise cu tine, le știi prea bine,

Strânge-mă-n brațe,

nu vreau speranțe,

vreau doar iubire,

vreau,... în brațe la tine.

Lasă picurii mii, picând străvezii,

Pe asfaltul cel sec, visând, petrec,

Departe de ploaie, așa se pare,

La pieptul tău să-mi plâng pierdute,

Visele/amintirile verii trecute.

Orbi

Te-nchini acum la chip cioplit,

La scumpe foi fără valoare,

Mânat de vise și mândrii

Ce-ți fac zilele amare.

Tu chiar crezi ce ți se spune,

Orbit de faimă si verdețuri,

Mânat de țeluri ce-ți's străine,

Uitând de eterul din tine.

În genuchi tu vei pica

În ultima ta zi,

Minte-ți se va lumina,

Ce ai greșit tu vei vedea.

Dar prea târziu se va-ntâmpla

Și-atunci vei ști prea bine,

Că-n astă lume ai avut

Ochii închiși pentru vecie.

Orbit de buna lui venire,

Tu la el te vei ruga,

Și ochii orbi de pân-acuma,

O noua viață vor avea.

Atunci ochii ți se vor deschide

Și lacrimi lungi vei răsădi,

În solul 'cela ars de smoală,

O viață tu vei plămădi.

Jocul

Să nu-mi crezi vorba,

Ce dulce te duce

Pe nori și șapte răscruce,

Te-amețește-n visare și

în cale-ti presare

Flori mărgăritare

Să fugi de șoapta

ce-ți va spune minuni,

La miez de zi întunecat

Sub umbră de brad

pe-ntinderi nesfârșite de roua

Tu să te faci că plouă

Închidete-n tine

când vorbesc de mine

doar vorbe otravă scot într-o doară,

Să-te-aduc întinsă pe spate

privind stelele toate

Martore spre ale tale păcate

Să nu mă crezi un mincinos

E doar un joc în care

Câștigă cel ce pleacă primul

Și nu există locul doi

Doar abandon și plâns-visare.

Să-mi spui adio cum mă vezi,

Să pleci să-mi lași privirea-n soare

Că-n baltă mulți pești sunt

mai proști și-n nepăsare

îmi sar în brațe cu avânt,

Lăsându-mi mie ultimul cuvânt

Ascultă

Coloana sonora a schitei de mai jos

Vioara

              

              Am crezut multe... Am crezut că dacă voi pleca departe de ea, o voi uita, dacă mă voi arunca în brațele altor femei îi voi șterge gustul, mirosul, atingerea din inima mea. Am crezut că alcoolul mi-o va șterge din inimă, am crezut...

              Am sperat că ocupându-mi timpul, lucrând de dimineața până seara, până nu voi mai putea, fără a-mi permite nici o clipa de răgaz în care să-mi las trupul să respire, voi reuși să nu mă mai gândesc la ea. Am sperat...

            Am crezut degeaba și am sperat în neștire. Dar asta, ce simt acum, ce simt de șapte ani de zile, este o palmă zdravănă de la viață, o palmă ce m-a pus la pământ. M-am ridicat și am mers mai departe, cu palma grea încă deasupra mea, gata să mă pună la pământ de fiecare dată când ecoul primei lovituri se va pierde in neantul uitării, în imensitatea sufletului meu.

              A fost prima, singura, ultima personala la care am ținut cu adevărat și mi-am deschis inima. Și ea a luat-o și a plecat, fără nici un cuvânt, fără adio, lăsând doar un bilet sub vioara ei, pe pianul cel negru. Pe bilet scria, cu litere frumoase, cu cerneală violet: "M-am dus după lapte..."

Nu am ridicat biletul. Nu trebuia. Nu era o glumă, nu avea cum, acele cuvinte erau biletul său de adio. Cândva, demult, când abia începusem să ne numim noi mi-a spus: "Într-o zi mă voi plictisi, voi vrea altceva. Nu va fi din vina ta si nu-ți face griji, te rog. Nu pot sta prea mult timp într-un loc". Am întrebat-o cum îmi voi da seama că ai plecat pentru totdeauna. Statea în brațele mele când mi-a spus asta. Mi-a răspuns cuibărindu-se la pieptul meu:" Îți voi lăsa un bilet în care-ți voi scrie: M-am dus după lapte...". Am strâns-o în brațe și i-am sărutat părul castaniu. Ea oftă ușor...

               Am plecat departe, departe de străzile ce purtau ale noastre umbre, urmele pașilor ce-i făceam îmbrățișați sau ținându-ne de mână, departe de toate băncile pe care inventam lumi mincinoase, departe de frunzele ce purtau imaginea sărutărilor noastre și a firelor de iarbă ce au cuprins in verdele lor fiorul fiecărei declarații de amor...

               Mi-am uitat prietenii, mi-am îndepărtat familia și ea, amintirea e tot acolo. Stau și mă privesc în oglindă și mă întreb dacă mai mă doare. Nu, sau poate m-am obișnuit cu durerea și chiar dacă fiecare răsuflare îmi arde plămânii și inima îmi explodează, chiar dacă la fiecare pas pe care-l fac aștept să vină să mă ia de mână, iar de fiecare dată când mă trezesc aștept să-mi spună bună...

               M-am dedicat muzicii și doar muzica-mi va aduce uitarea. Și totuși sunt acorduri ce-mi vibrează a ea, si uneori portativele devin povești de iubire în care ei se întâlnesc și se despart, și dragostea lor trecând de la presto la lento și ea era ea și el nu eram eu și închid ochii și îmi las muzica să-mi cânte durerea.

               Am uitat, sper, ultima melodie pe care am cântat-o împreună. O melodie rară, tristă, melodia ce am cântat-o în ultima noapte împreună. A făcut vioara să se tânguie duios, am făcut pianul să ofteze adânc, ne-am făcut să plângem. Ea știa, eu speram să mă înșel...

              Am încercat fără să vreau, să cânt acele triste acorduri, să-mi fac durerea simțită, să-și rupă barierele impuse de obișnuință să-mi pot plânge iubirea. Am încercat fără succes să leg note dar lipsea vioara. Lipsea elementul care-mi dădea profunzime, care mă făcea sa vibrez, să cânt, să iubesc. Acum gol și trist, cânt mecanic, ca un robot fără inima... ca ceea ce sunt... fără inima...

                                                                  ***

               Peste doua luni am concert. Pian și orchestră... Voi avea de muncă lunile astea. E bine, vine primăvara și asta doare. Tare. Asta-mi aduce aminte de ea, de clipa când ne-am cunoscut, de primul sărut, de prima noapte sub cerul liber numărând stele...

               Marele hol ai renumitei opere era gol. Din când în când, câte un îngrijitor trecea tăcut salutând sfios. Mi-am lasat geanta în cabina personală apoi m-am îndreptat ușor către scenă. Cel puțin o oră sala va fi a mea și singurul lucru ce se va auzi vor fi acordurile pianului.

               Zgomot de vioară..

               Cineva, pe scenă își acorda vioara...

               Am pășit încet, ca un vânător ce nu vrea să sperie căprioara, cina din această seara a familiei sale. Din spatele unor decoruri vechi, prăfuite, am privit spre scenă.

               O rochie roșie, lungă, iar părul castaniu, prins într-un coc finuț. Termină de acordat vioara, iar acum, ușor, încet lăsa arcușul să se joace. Trecu repede prin mai multe simfonii după care se liniștii privind în întunecimea sălii. M-am îndreptat spre pian, fără zgomot. Pe pian, sub o vioara, cu litere violet stătea scris pe un bilețel: "M-am întors"

               Am atins primele note... Pianul oftă iar vioara prinse a se tângui... 

Crinuț

Același glas suav-mi

făcu trezirea chin,

Același glas suav-mi

făcu din piatra crini

Cu vorbe dulci ea mă trezi

Și vai ce veselie,

Inima-mi prea tresălta,

O, Vai, e aritmie.

Cu glasul dulce-mi

turna, venin de dragostea cea pură,

Se depunea, curgând ușor,

Pe-artere, inima si gură.

Și prins în vorbe nisipoase,

Adânc mi-nfundau 'naintarea

Probabil vrând să-mi demonstreze,

Că dragostea nu doare...

Rugaminte

Mă rog la voi, cei ce urmăriți acest blog, să mă ajutați în descoperirea unor nume. De persoane, orașe, locuri, etc. Nume noi, inventate, nume vechi, antice. Orice fel sunt bine venite. Voi fi recunoscător și vă voi răsplăti pentru ajutorul acordat. Vă mulțumesc de pe acum :)

Jeg

            Aici e ceva ce am scris mai de mult. Demult, demult când nu știam multe...

            Într-o lume îmi târăsc hoitul strălucitor. Mă plimb pe străzile murdare, pline de oameni murdari, respirând aerul infect, jegos. Jegul curge de pe clădiri, de pe oameni, din cer. Mă îneaca. Respir jeg, beau jeg, mănânc jeg. Stomacul mi se contractă. Spasme violente mă zguduie mai ceva ca un cutremur de 10 grade. Vreau să vomit, dar corpul meu nu mai rezistă. Jegul la acaparat, acesta încercând a mă face una cu el. Mă lupt. Știu ca hoitul ăsta împuțit are putere. Trebuie să lupt și să câștig. Jegul mă ține și mă trage mai adânc spre gaura neagră ce el o numește inimă. Știu că sub crusta groasă de jeg strălucesc. Trebuie să scap de ea, să mă scap de mizerie. Forțez. Dar forța nu contribuie la nimic. Jegul răspunde cu aceeași forța. Mă ține. Știu. Intru mai adânc. Jegul trebuie să se termine undeva. În inima lui, acolo e puncul lui slab. Sper să ajung. În inima lui, îl locul în care și lumina e pierdută, acolo pot să strălucesc.

          Da, întradevăr, am avut dreptate. Jegul e doar o acoperire pentru ceea ce contează. Am scăpat de crusta scârboasă. Strălucesc...

Nice...Why does my heart feels so bad?

INSTRUCTIONS
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense.
No Cheating.

HOW DO YOU FEEL TODAY?
Elvis Presley- That's all Right :D

WHAT'S YOUR OUTLOOK ON LIFE?
Madona- Like a prayer =)))))))

WHAT DOES YOUR FAMILY THINK OF YOU?

Faithless- Insomnia :)))

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Puya- Ceva firesc

WHAT DO STRANGERS THINK OF YOU?
Sam Cooke- (What  A) Wonderful World.... yeah right

WHAT DO YOUR EXES THINK OF YOU?

Parazitii- Avort verbal

HOW IS YOUR LOVE LIFE?

Jerry Lee Lewis- whole lot of shakin' going on :))

HOW WILL YOUR LOVE LIFE BE IN THE FUTURE?

Mandelssohn- Symphony No. 4 in A... nice...

WILL YOU GET MARRIED?

Al Green- Let's stay togheyher ( Nice2)

WILL YOU HAVE KIDS?
Stephan Remmter- Keine sterne in Athen (Google translate: Nici o stea in Atena) :-?? daca cineva are o traducere mai buna...

ARE YOU GOOD AT SCHOOL?
Beastie Boys- Sabotage :)))


WILL YOU BE SUCCESSFUL IN LIFE?

Donna Summer- Hot Stuff ( I'm on FIRE!!!!)

WHAT SONG SHOULD THEY PLAY ON YOUR BIRTHDAY?

Paul Revere&The Raiders- Kicks :))

WHAT SONG SHOULD THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Smokey Robinson- Shop Around :)))

THE SOUNDTRACK OF YOUR LIFE:
Aventura- Me voy  ( Creatza translate: Merg, in sensu de pleci) :) nu stau sa filozofez acum cum si unde si de cine...

YOU AND YOUR BEST FRIEND ARE:
Liszt- Liebestraum No.3 in A flat (s-ar traduce: Dragoste stramtorata, sau ceva de genu...???)

HAPPY TIMES:
Sisu si Puya- In banda :))

SAD TIMES:

Bianca Ionescu- Ia-ma la brat si spune-mi tu :)

EVERY DAY:

Cheloo- Dejectii Obsesive

FOR TOMORROW:

Led Zepelin- Black Dog :-s

FOR YOU:

Elvis Costello- (What's so Funny About) Peace, Love and Understanding

WHAT DOES NEXT YEAR HAVE IN STORE FOR ME?

Vescan- Fa-ti timp

WHAT DO I SAY WHEN LIFE GETS TOO HARD?

Nicu Alifantis- Ajunul din Copilarie

WHAT DO I THINK WHEN I GET UP IN THE MORNING?

Shawanna- Can't do it Like me ( de unde a aparut asta???)

WHAT SONG WILL I DANCE TO AT MY WEDDING?

Trio Caban- La cabana trei brazi :)) :)) e misto si chiar merge ca vals de nunta :)

WHAT DO YOU WANT AS A CAREER?
Marray Head- One Night in Bangkok  (interesant...)

YOUR FAVOURITE SAYING?
Owl City- Dental Care :)))

FAVOURITE PLACE?

Sergiu Cioiu- Poarta sarutului

WHAT DO YOU THINK OF YOUR PARENTS?

Rolling Stones- Tumbling Dice :-"

WHAT DO I LIKE DOING MOST?

Beyonce- Listen :X pentru ca ii ascult pe toti :)

SONG THAT DESCRIBES MY SCHOOL PRINCIPAL:

Ombladon- Ultimul tren

WHAT IS MY STATE OF MIND AT THE MOMENT?

Snoop Dog& Pharell Williams- Drop it like it hot

HOW WILL I DIE?
Rhytm&Sound- King Version :)) Cum mureau regi???

THE SONG THAT YOU'LL PUT AS THE TITLE?

Moby- Why does my heart feels so bad?

Detalii

As scris putin, foarte putin. Asta pana la cand termin scrierile ce cu adevarat merita...

Ce poți face?

Ce poți face cu o inimă distrusă?

Poți să o cerni

făina să iei,

să faci o prăjitură

făcută din dragoste

cu incrediente anoste

și-mpărțită la lumea

să audă fără a le spune

cât te iubesc pe aceasta lume.

Ce poți face cu o inimă distrusă?

Poți s-o arunci în vânt

asta fără să-i spui vre-un cuvânt,

Ca pe vânt

mări și oceane

munți și câmpii

să traverseze, fără să-i pese,

și într-o zi,

la tine pe geană

Se va opri.

Și poate că o lacrima

va lua acest autostopist distrus,

și încet pe obrăjori

pe buze curgând apoi,

făcând un salt

spre al tau piept.

Praf de inima mea

cu o lacrima de-a ta

unite pe-a lor viață efemeră

târându-se pe al tău piept

spre inima-ți haină

de vise deșarte plină

în speranța ca te-nmoaie

ca pământul sub ploaie...

Fragment din ce lucrez

Era drăguță, poate prea drăguță. Mi-a plăcut, dar ce pot face cu un suflet făcut țăndări?

Lucrez...

Merge greu scrisul. Imi caut inspiratia. Nu stiu pe unde am ascuns-o. Trebuie sa o gasesc, stati fara grija...

Work in progres cum zice englezu'. Lucrez la ceva asa ca... stati pe aproape

Dorinte

                 Mulțumită unei prietene bune si minții mele strălucite am pornit un joc. Știți toți de duhuri magice care îndeplinesc 3 dorințe. Așa că eu te întreb pe tine:

                 Care sunt cele 3 dorințe ale voastre? Lăsați vă rog, comment cu dorințele voastre si veți avea parte de o surpriză. Îmi veți face un serviciu si va fi și amuzant :)

Vă rog doar seriozitate, nu dorințe puse doar de amuzament sau știu eu mai ce. Doar cele serioase care merită. 

De anu' Nou

               De anu' nou, nu va urez nimic in plus decat toti ceilalti. Dar eu, spre deosebire de ceilalti, chiar va doresc asta...La multi ani fericiti, ca altfel nu prea merge, sanantate, se subintelege, prietenii sa va fie aproape si sa va fie prieteni, sa aveti in fiecare zi parte de ceea ce meritati. Asa ca fiti buni si veti avea parte numai de bine( teoretic, practic nu e intotdeauna asa).
              Sa fiti sanatosi, voiosi, voinici, veseli, si cand sufletul ti-e trist adu-ti aminte de vremurile bune.

              Lasa-ti in urma relele, dezamagirile, tristetile anului ce tocmai a trecut, si poate ele nu isi vor mai face aparitia in anul acesta. Zambeste, traieste, si uita! La multi ani!