Cupidon

Încep din nou să mă gândesc,

La ceea ce-am crezut că disprețuiesc,

La ceea ce-am simțit o vară,

O dragoste amară.

Si parcă ceva tot s-a schimbat,

Căci tristețea a cam plecat,

Și in urma ei, văd bine,

A rămas doar eu si tine.

Și au rămas doi nebuni,

Ce s-au indragostit intr-o luni,

Au crezut ca-si fac un bine,

Gândindu-se fiecare la sine.

Și Cupidon se-amuza-a pacoste,

Văzând egoista lor dragoste,

Si mai adanc săgeata el înfige,

În inima rănită, ca niște cârlige.

Și fiecare pentru el,

Fiecare către al său țel,

Prea târziu dându-și ei seamă,

De Cupidon cu a lui panaramă.