Nu esti singurul

joi, 24 noiembrie 2011

Alb


             Totul începe cu o foaie de hârtie alba, goala ce stă întinsă în fața ta, așteptându-te să o folosești așa cum dorești. Scoate zgomote ușoare atunci când o atingi ușor, parcă mulțumindu-ți, iar dacă o forțezi sunetul discordant atât de bine știut te va face să renunți la modul brutal de a o trata.
Instrumente nenumărate ar putea-o umple, fiecare într-un alt mod, fiecare într-un alt stil dar, satisfacută sau nu, la sfârșitul zilei, va fi uzată, folosită, aruncate într-un colț, ca toate celelalte, pierdute, triste.
            O ador și mă doare. Mă doare să îi spulber puritatea, să îi anulez perfecțiunea, să o întinez cu prostii ce nu merită și care nu conteaza. Trebuie să o ador și pură, lipsită de pată și așa cum e la sfârșitul zilei, degradată de ultimul dram de pur, strigând dintre toate celelalte ca ea e specială, că nimeni nu mai e ca ea. Și are dreptate, pentru ca fiecare este unică, specială, plină de vise și idei, unele mai bune, altele mai rele, altele... Cine sunt eu să le judec. Nu merită, mai ales acum, după ce le-am adus în starea asta. Trebuie să o ador. Trebuie să o ador pentru ca ea este și va fi purtatoare creațiilor mele.
            Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut, ție, minunată, ție, cea pe care o ador din tot adâncul sufletului.

Un comentariu: